Blonda de la DOMO

Aseara, dupa programul obijnuit de lucru, ma duc acilisea aproape, la Domo. Cautam un cantar de baie, sa imi tin kilele sub control si sa-mi blestem zilele ca de ce mi-o trebuit mie aparat de pus sanje pe rana. Booon, ratacindu-ma printre rafturi, gasesc ce-mi trebe si vine o domnisoara draguta sa ma ajute si sa imi probeze cantarul:
-Vreti sa va urcati pe el sa vedem daca mere bine?
-Da' ce? Am innebunit? Vreau sa ma fac de rusine la mine acasa, de una singura! Nu-mi trebe spectatori.
-Bine, atunci il probez eu. 48 de kile!
Ai de capu meu, imi zic! Fata asta cu ce traieste? Cu apa si aer? Arata ca un biscuite privit pe cant. Da zau ca era draguta. Oricum, nu despre ea vreau sa va vorbesc pentru ca era cat se poate de bruneta.
Ma trimite fata la casa, sa platesc si sa mi se faca factura. La casa, una blonda trecuta de 30 de ani, slaba rau si asta. Avea un decolteu generos de la care nu-mi puteam lua ochii. Daca se apleca putin picau afara. (da, ma uit si eu la decolteuri! Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place). Dar numai decolteul arata bine la ea. Fata tencuita cu 10 kile de farduri, cearcane si riduri inestetice. Pe langa asta, mai era si blonda (si la propriu, si la figurat). Habar nu avea sa faca o factura, asa ca isi cheama o colega in ajutor:
-Maricicoooo, hai fata incoace ca nu stiu ce tre sa scriu acilishea! Ia uite, aici la nume ce trebe sa scriu? (ma umfla rasul instant, nu m-am putut abtine)
-Cum va numiti? ma intreaba Maricica
-Señorita Luiza Luciana del Marco, zic io.
-Asta trebe sa scrii acolo. Deci ia si scrie, ii zice Maricica blondei.
-Un boletin avetz? ma intreaba iara Maricica. Si scot boletinu si i-l intind.
-Auzi? Da la adresa ce trebe sa scriu? (deja sunt pe jos de ras)

Maricica, binevoitoare si saritoare cum e, ii dicteaza:
-Aici scrii adresa. Apoi aici scrii datele din buletin. Apoi vezi daca plateste cash sau cu cardul si aici completezi daca e persoana fizica sau firma. Blonda se conformeaza si scrie... si scrie.. .si scrie..
-Ai uitat sa dai enter tu proasta!! urla Maricica la ea. (eu deja ma spargeam de ras si ma chinuiam sa ma ridic de pe jos)
In sfarsit e gata factura, dupa 15 minute de asteptare, si ii intind blondei o hartie de 100 de lei asteptand sa-mi dea restu de 58 inapoi. Sta ea cu suta in mana, se uita in sertar si se gandeste.. se gandeste... se gandeste... (pfiuuu!! deja miroase a creier ars, imi zic) Normal, Maricica ii sare in ajutor:
-Cat ti-a dat?
-100, zice blonda cu vocea tremurand.
-Si cat e cantaru?
-Nu stiu, zice.
-Pai cum nu stii fata? Pai ce esti aici? Bat de floarea soarelui? Uita-te pe lista.
-Si lista unde e? intreaba mirata blonda, cu o fata angelica si nevinovata.
Maricica isi pune mainile in cap si din fata blondei scoate o lista de preturi.
-Aaaaa, nu am vazut-o, scuze!! (blonda asta e dementiala, imi zic)
Si se intoarce iar la sertarul cu bani, si parca tot nu ii iesea calculul.
-58 trebe sa-mi dati inapoi, zic eu hotarata sa rup tacerea.
-Da stiu ca 58 trebuie sa-ti dau! Crezi ca nu stiu sa calculez, sau ce? si a rabufnit in plans. S-a ridicat si a plecat repede de acolo lasandu-ma balta si cu restu neluat.
Tot Maricica e salvatoarea. Imi da restu', imi da cantarul impachetat frumos si-si cere scuze, ca fata e noua si inca nu s-a obisnuit cu sistemul ala.

Am iesit de acolo in hohote de ras de se uita lumea la mine ca la circ. Dumnezeule, oare ce cauta fata aia acolo? Aia sigur s-a angajat cu pile, ca nici macar un calcul de clasa a 2-a nu a stiut sa faca! Sa nu mai zic de o biata factura pe care si un copil de 8 ani ar sti s-o completeze. De-al dracu ma mai duc la Domo si imi cumpar teveu, frigider, masina de spalat, aragaz si aspirator (chiar daca le am deja), da e dixtractiv tare sa o vezi pe biata blonda maltratandu-si si ultimul neuron incercand sa completeze un formular.
Va recomand chiar sa-i faceti o vizita, macar sa-i vedeti decolteul!

Tzucu-v-ash pe nasturas!

P.S. Maricica e un nume inventat de mine, ca nu mai tin minte cum o chema!